Dependenta de micul ecran
Copilul tau este deja "dependent" de televizor? Care este cauza? Absenta parintilor din viata copilului, programul foarte aglomerat de la serviciu care se suprapune cu timpul pe care parintii si copilul ar trebui sa-l petreaca impreuna, sunt unele din motivele pentru care copilul tau devine dependent de un alt "prieten".
Pentru cei mari televizorul tine loc de plimbari in aer liber si orice alta activitate care inainte se petrecea in familie. Azi copiii nostri mananca in fata televizorului lasand la o parte bicicleta sau mersul in parc. Dependenta de televizor, considerata afectiune psihologica, a devenit o maladie de talie mondiala. "Supradoza" de programe TV afecteaza echilibrul psihic si social al copilului cat si al familiei. Ca orice dependenta intra la inceput subtil in vietile noastre urmand ca mai tarziu sa preia mare parte din resursele noastre de energie.Violenta la televizor
Uneori, violenta de la televizor e prezentata si promovata ca distractie, ceea ce duce la dorinta copiilor de a imita fara sa inteleaga ce este bine si ce nu. Multe dintre aceste acte de violenta sunt infaptuite de personaje pozitive mai ales in desenele animate. Micutii sunt educati de parinti ca nu e bine sa se bata, dar televizorul spune ca este in regula sa musti, sa te bati ori sa lovesti daca ai un scop bun si puteri supranaturale. Pe langa faptul ca micul ecran indeamna la imitare, el elibereaza de restrictii orice actiune a copiilor, si dezvolta astfel in imaginatia lor idei pe care noi ca si parinti nu le putem observa. De asemenea, imaginile vazute pot sa-i traumatizeze si sa-i faca vulnerabili. Conform unor studii, mai ales copiii intre 2 si 7 ani sunt speriati de lucruri fantastice, inspaimantatoare, de roboti si monstri, de personajele din desene animate care sunt din ce in ce mai ireali si cu nimic aseamanatori omului din punct de vedere al caracteristicilor fizice. Cand sunt mici, copiii nu pot sa deosebeasca fantezia de realitate si de aceea nu-i va ajuta daca le spui ca acele imagini nu sunt reale.
Copiii intre 8 si 12 ani sunt speriati de amenintarea violentei, calamitatile naturale si victimizarea copiilor. Inlaturarea spaimelor se poate face discutand cu copiii; astfel, trebuie sa le dai informatii linistitoare si oneste. Violenta de la televizor se reflecta in actiunile copiilor, provocand nu numai frica, ci si atitudini antisociale; devin mai putin sensibili la durerea altora si mai agresivi in joc. Cei care se uita la filme sau la alte programe violente pot avea cosmaruri repetate, tulburari de concentrare si de asimilare a informatiilor la scoala. Televiziunea expune copiii la acte de violenta, crime si promiscuitate sexuala, fara sa se ia in considerare implicatiile morale si medicale, iar pe termen lung poate distruge chiar total viata unui om. Televiziunea in generatia noastra ne invata copii ca ce inainte era rau acum este bine dar intr-o punga de cadou frumos impachetata si din dorinta de a face bani si rating se trec limite care doar in urma cu 50 de ani erau de neconceput si de neadmis pe micile ecrane.
